Observăm că alte popoare îşi respectă tradiţiile şi obiceiurile şi le apreciem pentru aceasta. Pe noi ce ne-ar împidica să procedăm la fel? Am ajuns aceste zile cînd în oraşe se serbează zilele berii sau nu ştiu care „fest” iar în vatra satelor, pranznicele sunt: ÎNTÎLNIREA FIILOR SATULUI sau HRAMUL BISERICII. Credem că este de datoria noastră de a readuce în conştiinţa acestui neam, sărbătorile tradiţionale( CRĂCIUNUL, ANUL NOU, DRAGOBETELE, MĂRŢIŞORUL, PAŞTELE, SÎNZÎIENELE ş.a.); totodată trebuie reamintită şi explicată, semnficaţia acestor sărbători. Poate tocmai de aceea se spune că veşnicia s-a născut la sat. MAI E MULT PÎNĂ DEPARTE…
Trăieşti la oraş şi te simţi singur deşi treci printr-o aglomeraţie de oameni; omul „ de oraş”a uitat sa dea „ bineţe” semenului său , indiferant că-l cunoaşte sau nu( ce cuvint plin de încărcătură, cînd vine vorba despre salutul dintre oameni). Momente precum CLACA sau ŞEZĂTOAREA- cele care întăreau legătura în cadrul comunităţii locale dar păstrau şi o comunicare vie între săteni, au fost date uitării de orăşan. MAI E MULT PÎNĂ DEPARTE…
Purtăm veşminte sau folosim obiecte- acasă la noi, care de multe ori ne dăunează sănătăţii; am uitat să mîncăm sănătos; am uitat de legătura cu natura, cu vecinul, cu animalele, fiind captivi televizorului sau internetului. Iar dacă se întîmplă să ieşim în natură ne lăsăm acolo, ingnoranţi fiind, resturile, batjocorind casa noastră comună: PĂMÎNTUL.
Meşteşugarii autentici pot veni înspre noi doar la manifestări ocazionale dar şi atunci suntem grăbiţi, pentru că- precis avem o altă treabă mai importantă.
Iată de ce dorim ca acest Sat al Străbunilor să fie locul unde să punem în practică programe în diverse domenii: istorie, etnografie şi folclor, arta şi meşteşuguri tradiţionale, sănătate, protejarea naturii, educaţie, etc.
Acestea sunt doar cîteva motive pentru care dorim acest proiect şi pe care-l vrem multiplicat în fiecare din regiunile istorice ale ţării.